luni, 28 septembrie 2009

Basescu despre Masura 322 PNDR


Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit duminică, 27 septembrie a.c., la Oradea, cu reprezentanţi ai administraţiei publice locale din judeţul Bihor. Mai jos va este prezentata partea din discurs referitoare la fonduri europene, masura 322, SAPARD, finantare nerambursabila:

“Este adevărat, Bihorul este o excepţie, prin multitudinea de proiecte prezentate şi aici, pot să vă spun, domnule preşedinte, ştiu că cea mai populară măsură este măsura 322. Probabil, raportul s-a făcut la SAPARD de s-a suplimentat finantarea europeana. Cu bani din bugetul de stat s-a făcut SAPARD-ul românesc pentru ca parte din proiecte să poată merge înainte, probabil aşa va trebui să facem cu măsura 322, care are o alocare de circa opt sute de milioane de euro, iar informaţiile mele sunt că la nivel naţional, solicitările pe măsura 322 sunt de peste patru miliarde de euro.

De aceea, va trebui în foarte scurt timp să acţionăm pe două planuri, la Bruxelles, pentru redistribuirea unor fonduri (nb fonduri europene nerambursabile) în cadrul bugetului de 32 de miliarde alocat României sau dacă nu vom reuşi acest lucru, pentru că aici trebuie să obţinem consensul tuturor statelor membre pentru o realocare a bugetului, pentru o redistribuire în interiorul bugetului alocat României, sau dacă nu, bugetul de stat trebuie să aibă în vedere pe anul 2010, o alocare care să permită aprobarea şi implementarea multor altor proiecte.

De ce mi se pare nou, de ce discut numai despre măsura 322? Pentru că este destinată mediului rural şi este unul din mecanismele de reducere a decalajelor dintre modul în care se trăieşte în mediul rural şi modul în care se trăieşte în mediul urban. Deci, din acest punct de vedere, vă asigur, domnilor primari, domnilor consilieri, că voi fi un susţinător al preluării măsurii 322 pe varianta românească dacă nu reuşim la Consiliul din decembrie să convingem Bruxelles-ul să privească la o realocare de resurse.

Ce vreau să înţelegeţi: România nu este în criză, deci nu suntem o ţară în care s-a întâmplat o nenorocire, suntem o ţară sau avem un buget care sau, în primul rând, psihologic, ne dezamăgeşte, pentru că toţi am fi dorit 2009 cu un buget mai mare decât 2008 să ne putem continua creşterea, dar nu trebuie să înţeleagă nimeni că România nu mai are potenţial de a continua creşterea, trebuie să ne continuăm creşterea până la nivel de 2007, pentru că asta e realitatea, am fi vrut un 2009 cu resurse mai mari decât în 2008, suntem în criză economică, dar nu suntem cu resursele la nivelul anului 2000 sau 2002 sau 2004 chiar.

Suntem mult deasupra potenţialului pe care îl aveam în 2004 chiar acum, în situaţie de criză. De aceea, vorbesc de capacitatea noastră, a Parlamentului, a Guvernului, de a redirija resursa financiară pentru ca programe de succes cum este 322 sau programul Fermierul să fie continuate cu efectele lor bune. Până la urmă, viaţa ne arată şi care sunt programele cele mai bune prin multitudinea de solicitări de accesare de bani cu aceste proiecte.

Aş trage o concluzie la problema criza economică, ea a lucrat ca un turnesol pentru a scoate la lumină exact deficienţele statului. Dacă am fi fost un stat reformat, optimizat din punct de vedere al costurilor, cu siguranţă acum nu am fi avut dezbaterea reducerii aparatului de stat, pe de o parte, şi ne-ar fi găsit criza cu multe resurse financiare eliberate pentru economia reală sau pentru dezvoltare. De aceea, aş spune, domnilor primari, domnilor consilieri, judecând şi local, priviţi cu multă grijă la resursele financiare pe care le aveţi, găsiţi soluţia ca pentru anul 2010, aparatul bugetar să-şi diminueze contribuţia la cheltuirea banilor publici, pe care îi aveţi în gestiune, acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi a început să se întâmple deja, şi la nivel central.

Aş spune că această criză ne arată cât de ascunsă era funcţionarea bugetofagă a statului, iar în momentul în care veniturile la bugetul de stat se diminuează, cu uşurinţă îţi dai seama că nu mai sunt bani nici pentru creşteri de salarii, nici pentru noi angajări şi începi să te gândeşti dacă instituţiile publice sunt locuri în care funcţionarii ineficienţi sau incompetenţi pentru funcţiile pe care au fost angajaţi mai pot să-şi continue activitatea şi aici răspunsul trebuie să-l dea fiecare dintre noi. Eu sunt partizanul eficientizării administraţiei prin menţinerea oamenilor competenţi.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu